Taxa radio-tv pentru microîntreprinderi anulată în instanţă

Credem că această soluţie este una foarte importantă sub aspect juridic şi politic, transmiţând semnalul că în România au fost implementate în mod real valorile statului de drept, atunci când un simplu cetăţean sau o entitate juridică privată poate, într-adevăr, să schimbe actele normative, atunci când acestea sunt neconforme cu legea sau cu Constituţia.

În ceea ce priveşte persoanele fizice autorizate, acestea sunt asimilate sub acest aspect persoanelor fizice, pentru care Legea 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune prevede în mod expres exonerarea de la plata taxelor radio-tv a celor care declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare.

Prin sentinţa civilă nr. 767/2008 (dosar 1428/33/2008) Curtea de Apel Cluj a anulat articolul 3 al. 1 din HG 977/2003 şi art. 3 al. 1 din HG 978/2003, potrivit cărora persoanele juridice române erau obligate să achite taxa radio-TV indiferent de deţinerea sau nu a receptoarelor de radio şi de televiziune.

Prin decizia civilă nr. 2103/09.04.2009 a fost respins ca nefondat recursul Guvernului României împotriva sentinţei civile nr. 767/2008 pronunţate de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1428/33/2008. Prin aceeaşi decizie a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de Societatea Română de Radiodifuziune.

Decizia este irevocabilă.

Sunt astfel anulate, începând cu data de 9 aprilie 2009, prevederile cuprinse în articolul 3, alineatul 1 din Hotărârea de Guvern nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, având următorul cuprins:

„(1) Persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2003, cu modificările ulterioare, au obligaţia să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune."

Precum şi prevederile cuprinse în articolul 3, alineatul 1 din Hotărârea de Guvern nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, având următorul cuprins:

"(1) Persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2003, cu modificările ulterioare, au obligaţia să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune."

Facem precizarea că aceste prevederi ale HG-urilor citate se vor considera anulate numai în ceea ce priveşte obligaţia de a achita taxele radio şi tv de către microîntreprinderile care nu deţin receptoare radio/tv, deoarece acesta a fost obiectul dosarului mai sus menţionat şi pe acest temei instanta de judecata a admis acţiunea.

Aceste texte normative au fost considerate nelegale de către instanţele de judecată, fiind neconforme cu Legea 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune. Potrivit acestei Legi, persoanele juridice au obligaţia de a achita taxele radio-tv numai în calitate de beneficiare ale serviciilor prestate de cele două Societăţi. Preluând trunchiat textul legal, Hotărârile de Guvern atacate au stabilit că persoanele juridice sunt obligate să achite taxele radio-tv indiferent de calitatea acestora de beneficiar al serviciilor respective, cu toate că normele constituţionale nu permit unui act normativ cu rang inferior (cum este o hotărâre de guvern) să depăşească limitele stabilite de actul normativ superior (Legea).

Instituirea unei astfel de obligaţii este nu numai ilegală, ci şi imorală, impunând anumitor agenţi economici plata unor servicii care nu au fost consumate, în condiţiile în care acestea nu au caracteristicile unor servicii sociale precum sănătatea sau învăţământul.

Potrivit articolului 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat, în tot sau în parte, un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."

Dupa motivare, hotărârea judecătorească irevocabilă se va publica în Monitorul Oficial. Odata cu publicarea în Monitorul Oficial hotărârea devine general obligatorie la nivel naţional.

Credem că această soluţie este una foarte importantă sub aspect juridic şi politic, transmiţând semnalul că în România au fost implementate în mod real valorile statului de drept, atunci când un simplu cetăţean sau o entitate juridică privată poate, într-adevăr, să schimbe actele normative, atunci când acestea sunt neconforme cu legea sau cu Constituţia.

Pe rolul instanţelor judecătoreşti există în prezent o acţiune similară privind nelegalitatea textelor articolul 3, alineatul 2 din HG nr. 977/2003 şi articolul 3, alineat 2 din HG 978/2003.

În ceea ce priveşte persoanele fizice autorizate, acestea sunt asimilate sub acest aspect persoanelor fizice, pentru care Legea 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune prevede în mod expres exonerarea de la plata taxelor radio-tv a celor care declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare.

Dana Revnic

Avocat partener